Steaua trebuie să promoveze! Da? Nu? De ce?
+ fotbal X muzică = 🤑/🫶, stadioanele părăsite ale cupei mondiale și Bill Shankly
Părerea ediției
Zilele trecute, un nou episod al telenovelei Steaua în Liga 1 a putut fi urmărit de microbiștii români. Fosta câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni pare că, în ciuda speranțelor suporterilor, va mai fi blocată încă un an în Liga a 2-a din cauză că forma de organizare a clubului (secție a structurii sportive a MApN) nu îi permite promovarea. Motivul? Un articol din Legea Sportului care prevede că „cluburile sportive profesioniste sunt structuri sportive organizate ca asociații fără scop patrimonial sau societăți comerciale sportive pe acțiuni.” Deci, conform legii, cluburile de fotbal deținute direct de stat pot doar să se uite la ăia bunii de la nivelul ligilor inferioare.
Pentru cine nu e familiarizat cu istoria complicată a fotbalului militar bucureștean de după 1989, situația simplificată e următoarea. Până la Revoluție, armata română (feat. Valentin Ceaușescu) deținea Steaua București, unul dintre cele mai bune cluburi ale Europei pe finalul anilor '80. După căderea comunismului, din dorința de a mulge clubul de banii generați din transferurile în străinătate ale unor jucători valoroși pe care vechea organizare îi producea contribui la dezvoltarea fotbalului în contextul schimbărilor economice ale tranziției, o serie de afaceriști mai mult sau mai puțin dubioși începeau să își facă tot mai des drum pe la Stadionul Ghencea. Printre ei și mult prea cunoscutul Gigi Becali care, din 2003, a reușit să controleze singur clubul. Doar că, atunci când siguranța de sine a averii generate de schimburile de terenuri cu statul te face să sari peste legi, te trezești peste ani că statul contraatacă, te dă în judecată și îți ia jucăria. Rezultatul? Gigi domină fotbalul românesc de la cârma FCSB, unul dintre cluburile cu tradiție din 2017. Tot atunci, armata și-a reînființat secția de fotbal sub numele Steaua București. Echipa a repornit de jos, cu investiții statale majore în jucători și infrastructură, a crescut constant, dar se găsește de mai mulți ani parcată forțat în Liga a 2-a de legea de care vorbeam mai sus.
Așa cum se poate observa pe gardurile și pereții din vecinătatea stadionului, blocajul este foarte enervant pentru suporteri.
Pe bună dreptate, din punct de vedere sportiv. Dacă o echipă are performanțe pe teren este penibil să te piși pe munca fotbaliștilor și pe bucuria suporterilor pe motiv de chichițe birocratice. Au existat câteva tentative de a forma o structură nouă, adaptată legii, doar că toate pare că s-au lovit de lipsa de flexibilitate a Ministerului Apărării care ar fi trebuit să ia o decizie în afara cutiei activității curente. Și, pentru că multe instituții funcționează după regula „de ce să te complici?”, planurile au fost abandonate.
În contextul ăsta, ce fac românii când văd că e dificil pe partea legală? Caută o pilă care să îi ajute să evite legea sau, dacă vorbim de un minister cu influență politică, să o schimbe. În ultima perioadă la Steaua pare mai facilă modificarea legislației decât respectarea ei. Recent, au apărut o serie de propuneri și discuții pentru adaptarea articolului inconfortabil la nevoile clubului.
Vânturarea acestor idei prin presă, propunerile legislative, respingerea și amânarea lor pare că au creat un tăvălug emoțional printre suporterii Stelei. În 2023, Vasile Dâncu a propus dezbaterea în regim de urgență a modificărilor. Ministrul PSD intervenea, deci, direct pentru club. Ghinionul stelist e că Marcel Ciolacu simpatiza mai degrabă cu FCSB-ul, motiv pentru care amendamentele au picat, ba, mai mult, oamenii s-au trezit în același an și cu echipa lui Becali primită pe Ghencea. Pe stadion, PSD-ul a devenit inamicul principal, clubul armatei fiind și sancționat pentru scandările anti PSD ale tribunei. Între timp, același partid a introdus în circuitul legislativ o nouă propunere de amendare a Legii Sportului benefică roș-albaștrilor. Momentan, votarea a fost amânată, iar șederea militarilor în eșalonul secund pare că se mai prelungește. Nu știu în ce parte a spectrului iubire-ură se găsește azi du-te-vino-ul relației suporterilor cu principalul partid politic.
Principalul argument pentru care suporterii spun că legea trebuie să treacă este că multe alte echipe din Liga 1 sunt susținute de diferite instituții ale statului. Este adevărat, fără banii publici probabil că fotbalul nostru s-ar descompune (nu cred că asta ar fi în sine ceva rău, pentru că orice ducere dracu îți dă oportunități să reconstruiești pe baze mai sănătoase). Primăriile și consiliile sparg bani pe fotbalul profesionist ca Elon Musk pe ketamină. Prin comparație cu armata, ele beneficiază de niște reglementări mai puțin rigide care le-au permis să înființeze structuri care să se potrivească cu Legea Sportului. Steliștii zic că e nedrept. Dacă statul bagă bani prin canalele astea, de ce să nu bage și prin armată? În actuala configurație, sunt de acord că situația e nejustă.
Problema mea e că discuția pare să fie monopolizată de întrebarea „cum îndreptăm lucrurile pentru Steaua?”, iar asta e problematic. Orice modificare a legii ar trebui să se bazeze exclusiv pe întrebarea „cum e mai bine pentru sportul românesc?” Dacă pornim de aici, e posibil să ne dăm seama că s-ar putea să fie mai bine să nu permitem Stelei să promoveze și la fel să facem și cu ceilalți. România sparge peste 60 milioane € anual pe fotbalul de Liga 1 și a 2-a. Nici nu vreau să calculez câte se puteau face de banii ăia pentru sportul de masă, că începe să mi se învârtă capul.
Orice modificare legislativă de aici ar trebui să pornească. Deciziile încropite după nevoile lui X nu au fost benefice în nici un domeniu. Dacă Steaua are nevoie de o flexibilitate mai mare la nivel de structuri, Rapidul poate are nevoie de schimbări la nivelul facilităților fiscale pentru sponsori. Progresul are și el nevoie de o lege care ușureze criteriile de omologare ale stadionului. FC Internațional, despre care am scris în edițiile trecute, ar prefera poate o lege care să direcționeze banii către stadioane mici, destinate fotbalului la nivel de amatori. Pentru cine se primesc, deci, dedicații? Din păcate, ultimele două echipe nu au conexiunile politice necesare pentru a înainta propuneri legislative, așa că nimeni nu e interesat de nevoile lor. Dacă ești, însă, Ministerul Apărării se poate. E o manieră foarte găunoasă de a schimba lucrurile.
Personal, sunt împotriva cheltuielii banului public pe sport profesionist; dar asta e doar o părere pe care o pot argumenta. Orice modificare legislativă ar trebui să o ia în cont, la fel ca și pe cea a steliștilor, rapidiștilor, oltenilor, timișorenilor, progresiștilor, specialiștilor, sportivilor, federațiilor, suporterilor și a tuturor celor care au legătură cu domeniul. Dezbaterea propunerilor fiecărei categorii care are treabă cu fotbalul ar trebui să fie prioritară, nu interesele singulare.
Știai de asta?
Colaborările fotbal-muzică nu trebuie să fie doar rezultatul strategiilor de marketing atent studiate prin cercetări de piață care să testeze potențialul brandurilor de a cuceri noi nișe de public. Ce treabă are Barcelona cu Travis Scott? Evident, nici una în afară de dorința de a mulge conturile fanilor de vreo 400 € pentru un tricou ediție limitată. Se poate și altfel. În 1993, Wet Wet Wet au cumpărat spațiul de pe pieptul echipamentelor celor de la Clydebank FC, echipa lor locală, doar pentru că voiau să contribuie la creșterea ei.
La fel au făcut anul trecut și Fontaines DC. Design-ul celui de-al treilea echipament al echipei irlandeze Bohemian FC este realizat de Carlos O'Connell, unul din membri formației și suporter al clubului. Spre deosebire de echipamentul barcelonez ăsta costă doar 75 €, iar o parte din venituri sunt donate unei organizații umanitare care oferă asistență medicală palestinienilor.
Fani patrimoniu
Pentru că foamea poate să aibă efecte curioase asupra creierului, Infantino de la FIFA s-a gândit că ar fi cazul să completeze veniturile organizației cu o competiție pe care nu a cerut-o nimeni. Ceea ce oficial se numește Campionatul Mondial al Cluburilor arată mai mult ca un turneu de pregătire. Cred că una dintre explicațiile dezinteresului față de competiție, pe lângă argumentul calendarului tot mai încărcat pentru jucători și pentru suporteri, e că fotbalul nu atrage doar pentru joc. Un derby e important și pentru că pune în scenă rivalități și istorii care transcend terenul. Ele sunt relevante la nivel național și, parțial, continental. O deplasare în cartierul vecin poate să fie mult mai importantă decât o excursie la mama dracu. Din aceeași zonă cred că vine explicația pentru care echipele din America de Sud par să creeze atmosfera cea mai frumoasă. Intuiesc că majoritatea celor din tribune sunt migranți care locuiesc în SUA. În contextul actual, susținerea echipelor din țările de origine poate să exprime identitatea pe care un stat xenofob încearcă să le-o refuze.
În încheiere să felicităm, deci, luminile de la FIFA pentru un campionat mondial care a lăsat istoriei imagini de genul:
Nu strâmba, cu mustața ta!
La un club de fotbal există o sfântă treime - jucătorii, managerul și suporterii. Directorii nu intră în discuție. Ei sunt acolo doar pentru a semna cecurile.
Una dintre replicile faimoase ale lui Bill Shankly, antrenorul iconic de la Liverpool FC, este mai actuală azi decât pare că era pe vremea lui. Atunci erau doar directorii; azi ne-am pricopsit și cu finanțatorii, acționarii, oamenii de la marketing, cei care fac strategiile de business ale cluburilor și mulți alții care într-o lume normală ar fi niște executanți anonimi. Serios acum, ați auzit de oameni care petrec în stradă pentru sărbătorirea randamentului investițiilor produs de echipa favorită în Q4 al anului contabil abia încheiat?
FC Newsletter OST
Ador la piesa asta vibe-ul de final de școală generală când îți omorai timpul pe la diverși prieteni încercând să te bagi în seamă cu ce îți mai luau ai tăi. Caterincă maximă faza cu al treilea echipament de la Dukla Praga. Intuiesc că formația nu avea nici o legătură cu cehii și că versurile doar fac mișto de lumea care spera să iasă în evidență cu materiale fotbalistice cât mai anonime. Țin minte că eram în liceu și găsisem la o tarabă din Amzei o eșarfă cu Lokomotiv Minsk. Am purtat-o cu mândrie vreo două zile până când nimeni nu a remarcat-o, așa că am înmormântat-o într-o cutie, sub pat unde zace și azi.
PS: FC Newsletter OST e un playlist pe care adun cântece dedicate fotbalului. Unele merg la petreceri, altele sunt bune ca să îți impresionezi tovarășii sau ca să ai pe ce să te emoționezi după câteva beri. Îl găsești aici. Va crește cu fiecare ediție. Primesc dedicații.
În comentariul anterior m-am concentrat exclusiv pe nuanțarea părții de început a articolului. Problema cu modificarea legii nu este neapărat a Stelei, ci una sistemică. În România se fac legi cu dedicație nu doar după 1990. Așa s-a întîmplat pe la 1900 cu calea ferată Ploiești - Vălenii de Munte, în legătură cu care s-a făcut echipa de fotbal Tricolorul CFPV (Calea ferata Ploiesti-Valeni), o fuziiune între Tricolorul Ploiești și „Societatea de Transport Militar pentru Rezerva de Stat”. Inițial, Calea ferată trebuia să facă legătura între Văleni de Munte și Valea Călugărească, dar proiectul a fost modificat în funcție de locurile unde aveau proprietăți diverși sus-puși județeni (Prahova) ai vremii. Ceea ce credem că este o anomalie a tranziției post-socialiste pare să aibă rădăcini adînci. Sportul este doar o suprafață a unui conglomerat care are un mod de funcționare ce a scăpat sau a preluat parțial regulile de funcționare ale capitalismului ante-, inter-belic ori post-socialist și cele ale regimului economic centralizat. Totul a funcționat într-un sistem binecunoscut al relațiilor / rețelelor locale. De pildă, așa s-au construit fabrici la Mizil după noua împărțire administrativ-teritorială, prin influența lui Paul Niculescu-Mizil (Relaxa, Filatura); la fel s-a construit o echipă foarte bună de divizia B în anii 80-90 (ASA Mizil, Steaua Mizil), pe relații personale (lucrez la o carte dedicată fotbalului mizilean în care am în vedere aspectele astea) și specularea unei strategii la nivelul MApN de creare a unui micro-sistem fotbalistic de subzistență a fotbalului departamental. La fel a făcut și Dinamo cu alte echipe din primele două divizii (Victoria, Flacăra Moreni ș.a.).
.
Referindu-mă la partea a doua a articolului, cred că este o diferență importantă între o finanțare din partea unui minister, care are niște misiuni foarte clar definite, mai ales într-un stat NATO, și o finanțare din partea unei administrații publice locale, care printre atribuții o are și pe cea a susținerii sportului local. Principala rațiune a existenței sportului într-un minister de forță este pregătirea fizică a militarilor. Așa se întîmplă în celelalte state NATO. Așa a fost în România și în perioada interbelică. A existat atunci, în 1928, o campioană care avea în componență militari: Colțea Brașov, apărută ca o filială a echipei bucureștene Colțea. Dar, surpriză, și atunci a existat polemica profesionist-amator, generată de disputa dintre Colțea Brașov și Brașovia Brașov. În cele din urmă, Colțea Brașov a dispărut, la fel ca altă echipă militară (Fulgerul CFR Chișinău). Existau la acea vreme campionate militare, jandarmerești - Gazeta sporturilor este plină de știri despre aceste competiții. Revenind, sportul militar există la nivel mondial, la nivel profesionist funcționînd doar pentru anumite ramuri sportive. Există chiar și un Campionat Mondial al Sportului Militar. Mulți dintre competitori participă și la Olimpiade, dar este vorba de sporturi care sunt foarte apropiate de pregătirea fizică militară (atletism, lupte, scrimă, călărie, rugby etc.) Ar mai fi o rațiune pentru care sportul militar este menținut la CSA Steaua: performanța construită de stat într-un format centralizat, așa cum se întîmplă în învățămînt. Sunt încurajate vîrfuri, care au în urmă multe alte cazuri de renunțări, carne de tun. Performanța de laborator este generatoare de imagine, sursa unor amăgiri continue. Compteiția de imagine între CSA Steaua și CS DInamo continuă, a se vedea cazul David Popovici. Și, da, sportul de masă care s-ar putea susține cu acele zeci de milioane, nu prea există. Nu există acces la terenurile de sport, așa cum era înainte de 1990. Steaua este o problemă de bani și imagine pentru cei din MApN, iar susținătorii CSA sunt captivii acestei secvențe a generalilor. Bădălan, Zissu și alții au motivele lor, în vreme ce Tudorel Stoica, Balint sau Lăcătuș sunt de partea nostalgiei. Fotbalul nu există, este un pretext. Fotbalul este în altă parte.
Premisă greșită, dpmdv, la articolul cu Steaua. Un pic de research pe Arcanum, în presa vremii, ar aduce un pic de adevăr în cazul Steaua. Banii au fost mulși de la club de conducerea exclusiv militară de pînă la începutul lui 1998, cînd devine necesară o desprindere a secției de fotbal de clubul polisportiv. O făcuseră înainte Rapidul (1993), Dinamo (1994), Universitatea Craiova. De ce s-a întîmplat la Steaua atît de tîrziu? Cele patru participări în grupele noului format al Ligii Campionilor aduseseră clubului Steaua din nou imagine, dar mai ales bani: din participare și din transferuri. Suficient de mulți ca să fie tentanți pentru conducerea clubului. Era perioada de tranziție cînd inflația era în creștere galopantă, cînd se făceau bani din tot ce se putea (în Ministerul de Interne, în trupele de grăniceri de pildă, unde am lucrat, embargoul impus fostei Iugoslavii era spart de traficul de benzină pe Dunăre; ofițerii de rang înalt puneau soldații să le crească zeci de vite). Încă din 1995 diverși afaceriști dădeau tîrcoale industriei de apărare: presa semnala în septembrie 1995 (România liberă) interesul clanului Păunescu, cei care eșuaseră in calitate de patroni, investitori la Universitatea Craiova (este interesant de investigat și cazul trecerii acestui club prin mai multe administrații patronale, care pînă la deposedarea lui Mititelu de către federație și PSD, nu a avut aceleași probleme pe care le-a avut ulterior Steaua - explicația cred că este în banii generați de participările in Liga Campionilor).
În momentul 1998 apare AFC Steaua, condusă de Viorel Păunescu. Cine era personajul? Încă de la sfîrsitul anilor '70 gestiona barul Melody: vara pe litoral, în restul anului în București. Loc de făcut bani frumoși, loc protejat de autorități. A se citi articolele din presa vremii despre activitățile artistice de la Melody. Acolo puteau fi deseori găsiți și fotbaliștii de la Steaua și Dinamo. Viorel Păunescu era un foarte cunoscut al lor, mai ales al lui Pițurcă, mare amator al unor astfel de locuri. Viorel Păunescu îl avea pe fratele George Păunescu, fost director al secției de import-export și director al secției de valută în cadrul Ministerului Comerțului Exterior din vremea lui Nicolae Ceaușescu. După 1990, numele lui este legat de falimentul Bancorex. În anii de existență ai AFC Steaua, problemele financiare se adîncesc. Cauzele căderii clubului sînt în perioada 1994-2000. Presa din acea perioadă a tot scris despre banii din transferuri care nu se regăseau la club. Așa a apărut Gigi Becali ca posibil creditor. Tot presa scrisa că în 1997 Viorel Păunescu lua masa regulat la Lido cu Pițurcă și verii Becali. Oameni cu bani. Pe vremea aceea, aceeași presă scrisă că Gigi construia o biserică în Pipera, pe cea din Piața Sfatului (Brașov) o repara - avea bani deja, doar că îi băga în biserici și la cazinouri. Numai bun de muls. Ceea ce nu știau Viorel Păunescu și Victor Pițurcă era că:
1. Aromânii știu să facă și să-și gestioneze banii. Celor care nu îl scot pe Gigi Becali din "cioban" le-ar fi utile niște lecturi despre supraviețuirea aromânilor peste tot pe unde au mers și ce contribuții au avut (Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Serbia, România, Ungaria, Austria). Sînt lucruri mai puțin cunoscute.
2. În plan strict familial, Gigi Becali a fost un supraviețuitor. Familiile Becali (părinții lui și ai fraților Ioan și Victor), ca și ale multor aromâni așezați în Banat, au fost deportate politic în Bărăgan / Balta Brăilei - sunt utile lecturi din cărțile de istorie orală care acoperă fenomenul (proiectul Smarandei Vultur).
Da, așa cum este Gigi Becali, necioplit, lăudăros, jignitor, sexist, pentru Steaua a fost colac de salvare în anii cînd Viorel Păunescu eșuase, un fals salvator după eșecul generalilor. Devenit acționar majoritar la AFC, schimbă forma de organizare in SC. Firesc, dacă vrei mai mult decît supraviețuire și tăierea scurgerii de bani, așa cum se întâmplase în timpul administrării CSA și AFC. Fotbalul nu poate supraviețui fără bani. Competițiile europene aduc mai mult decît supraviețuire, asigura stabilitate financiară: sursa pierdută și prost gestionată de AFC și CSA. Cînd dinspre MApN se pronunță "furt", deși nu a existat vreun dosar penal, se reclamă pierderea sursei financiare.
În rest, este liber la realități contra-factuale: nu Steaua a jucat cu Valencia, Villareal, Betis, Rapid, Middlesbrough, Real, Lyon, Arsenal, Ajax, Chelsea etc.