De ce scriu?

Inițial voiam să numesc newsletter-ul "Afară din joc". Mi s-a părut un nume bun pentru că surprindea atât lucrurile despre care vreau să scriu cât și relația mea cu fotbalul. Cea mai importantă realizare a carierei mele în acest sport a fost să joc contra lui Cristian Săpunaru. Din păcate, asta se întâmpla pe terenul generalei pe care am făcut-o amândoi. Din a 9-a, traseele noastre fotbalistice s-au distanțat masiv, unul singur reușind să își construiască un nume în domeniu. În general, eu am făcut mai degrabă potecă pe linia porții decât să ajung în față, unde jucau ăia buni. Tehnic vorbind, am fost mereu praf la fotbal, de unde și relația afară din joc pe care am simțit-o mereu cu ăia mai bun de pe teren. Pe de altă parte, sportul ăsta m-a prins de mic, așa că am ajuns în singurul loc în care putea să se regăsească un copil eșuat în teren: în tribună. Merg constant pe stadioane de prin 1996, iar de ceva vreme mă fascinează profund puterea pe care un lucru atât de lipsit de importanță ca fotbalul o are asupra noastră. Pentru că fotbalul nu e frumos doar pe teren, ci și "afară din joc", iar FC Newsletter este despre lumea pe care o putem înțelege prin el. 

De ce să mă urmărești?

Din păcate, o bună parte din internetul fotbalistic de la noi e dominat de mizerie. Se vorbește foarte puțin despre nuanțele, detaliile sau noutățile care fac fotbalul atât de complex. Îți propun o privire antropologică (nu e doar aia cu oase, poate să fie și cu societate) asupra sa, pornind de la ce citesc, ce îmi amintesc și ce cred că se întâmplă cu acest sport. Urmărește-mă dacă vrei un newsletter subiectiv, despre ceea ce cred cu că e interesant. Mă voi chinui să îl primești ca pe chenzină, la începutul și la jumătatea lunii.

Cine sunt?

Mă prezint, în caz că vrei totuși să mă cunoști, după ce te-a convins subiectul, nu omul. Andrei Mihail, antropolog la Facultatea de Științe Politice din SNSPA București. Când eram mic bunică-miu mă critica mereu că îmi pierd vremea cu „niște analfabeți care nu știu decât să dea cu piciorul în minge”. Ca să îi (îmi) demonstrez că nu îmi pierd vremea și că lucrurile sunt mai complicate de atât am zis să mă uit la fotbal și într-un mod mai academic. Așa că am început să îl documentez în 2018, pornind la drum cu o bursă CIES (oficial îi zice FIFA, dar parcă pare mai moral să mă leg de instituția care distribuie banii, nu de cea care îi finanțează).

Cercetez în principal infrastructura fotbalului muncitoresc din România. Dacă nu ai auzit încă de Stadion de Cartier (sau de fratele Mica CeFeRiadă) e momentul să dai click pe link-uri. Din 2020 sunt și unul dintre cei trei părinți ai CS Sportul, un centru de cercetare a istoriei și dimensiunii sociale a sportului nostru. Altfel, dacă vrei să afli ce legătură are știința cu finanțatorii sau cu peluzele românești, alte teme cu care m-am mai jucat, bagă un ochi pe pagina personală de om serios.

Non-academic am mai băut beri și ascultat povești pentru Cel Mai Frumos Joc, un podcast despre experiențele suporterilor de la noi, muncit din greu mai mult de coechipierele mele. Am mai și scris prin diferite reviste online, dar nu mai umplu textul ăsta cu trimiteri. Sunt la un Google distanță pentru detalii.