Mai mult decât un club, un lux
+ doze de comedie, ghiolbănie și nostalgie.
Părerea ediției
Zilele trecute presa sportivă anunța cu mare mândrie că FC Barcelona și-a deschis academie de juniori la București. A mai sărit fotbalul românesc 10 pași în față, așa reieșea din materialele jurnaliștilor. Într-o țară care nu prea reușește cu propriile forțe să facă mare lucru pentru sportul juvenil, prezența catalanilor pe aici pare să aprindă încă o rază de speranță care să ne mai salte fotbalul spre rezultate de care ne e dor.
Evident, ziarele și televiziunile s-au bulucit la inaugurare, mai ales că evenimentul a fost binecuvântat de prezența lui Joan Laporta, președintele marelui club. La final, jurnaliștii și jurnalistele au analizat impactul academiei asupra viitorului fotbalului românesc și ne-au informat în legătură cu cele mai importante efecte ale acestui moment istoric, precum faptul că Florin Răduioiu nu i-a zis la mulți ani lui Gică Popescu pe un grup de WhatsApp al generației de aur.
În lipsa altor materiale am făcut efortul pentru care ziariștii sunt sigur că nu au avut resursele necesare: am intrat pe site ca să văd cum ne ridică Barcelona fotbalul la cer. Detaliile despre academie sunt încă vagi, nu e clar cine sunt antrenorii, cât costă, unde se fac antrenamentele și alte lucruri esențiale. În schimb am găsit informații despre Barça Camp Bucharest, un fel de tabără de fotbal destinată copiilor care vor să își încerce norocul în fotbal. Norocul, în cazul ăsta, nu înseamnă sănătate, putere de muncă sau tot felul vorbe ruginite de PR. E mult mai simplu. Copile, vrei să bați mingea la o academie care poartă numele unui mare club din Europa? Atunci bagă fața aia siropoasă pe care ai exersat-o când le-ai cerut alor tăi mâncare proastă sau jucării, mergi la ei și cere-le, cu lacrimi în ochi: Mamiiiii, tatiiiii, îmi dați și mie 2250 de lei pentru 5 zile de antrenament? Vă rog eu, că primim și tricou și toți colegii de la școală or să aibă.
Serios vorbind, suma este imensă pentru un sport al cărei calitate principală a fost mereu accesibilitatea. Din păcate, situația pe care am descris-o mai sus e reprezentativă pentru peisajul fotbalistic din București. Fotbalul a devenit o activitate a copiilor din familii cu venituri bunicele; dacă părinții nu-și permit costurile tot mai mari pe care antrenamentele, taberele, echipamentele sau cantonamentele le presupun aia e, să mai bage o fisă la noroc în viață. E cumva amuzant că pe site-ul academiei li se spune părinților că, pe lângă fotbal, curriculum include și ore de educație financiară, pentru „ca viitorii campioni să își gestioneze cât mai bine primii bani câștigați din fotbal.” Deci plătești niște sume exorbitante ca să învețe copilul cum să facă bani?
Știu că sunt destui fotbaliști mari care au falimentat din cauză că nu au știut să își gestioneze averile, dar până ajunge ăla mic de 10 ani la nivelul bogăția lor are multe alte griji. Genul ăsta de activități par mai degrabă aruncate acolo ca să ia fața publicului țintă, care e clar din clasa "bună" dacă ne raportăm la costurile serviciilor și la obsesiile pe care unii încearcă să le exploateze.
Probabil că același public țintă a orientat franciza locală a catalanilor spre nordul Bucureștiului. Altfel nu îmi explic de ce ai căuta viitorii fotbaliști în zona Arcului de Triumf, una în care locuiesc puțini bucureșteni. Nu prea se face, pentru un produs care se vrea premium, să îl chemi pe omul de nord să îl consume prin Berceni sau Pantelimon. Așa cum o haină de lux se cumpără de pe Dorobanți și nu din vreun mall de cartier, la fel și fotbalul pentru bogați trebuie vândut la ei acasă.
În mod normal nu ar fi o problemă. Dacă cei mai înstăriți vor să "ștampileze" FC Barcelona pe antrenamentele copiilor ca să aibă cu ce să se dea mari în fața tovarășilor, foarte bine. Doar că pe la noi ăștia sunt cam singurii care își mai permit lucruri. Pentru o bună parte din tinerii orașului fotbalul organizat e ori prea scump, ori la o calitate deplorabilă, iar asta se vede atât în rezultatele echipelor de performanță, cât și în starea de bine a celor din jur.
Din păcate, nu cred că proiecte de genul Barça Academy vor schimba mare lucru pentru cei mai mulți dintre noi. Mi se pare mult ambalaj frumos, gândit bine pentru a convinge părinții înstăriți să cumpere produsul, dar cam atât. La cât costă, să te aștepți că astfel de proiecte vor contribui la rezolvarea unor probleme profunde ale sportului, e ca și cum ai crede că deschiderea unei reprezentanțe Ferrari la București va rezolva problema traficului. În capitalismul local, fotbalul de calitate rămâne o activitate inaccesibilă pentru foarte mulți. În lipsa unui proiect național de încurajare a sportului de masă (investiții în baze sportive, subvenții pentru înscrierea copiilor din familii sărace și multe altele) îmi e teamă că picăm ca fraierii după fentă când un brand mare pare că ne bagă și pe noi în seamă, chiar dacă, structural nu se schimbă pare lucru.
În ediția viitoare a FC Newsletter voi continua discuția despre inegalitățile produse de costurile fotbalului juvenil. Voi analiza câteva școli de fotbal de cartier ca să ne dăm seama ce ne permitem la mai puțini bani.
Fotografia de copertă a acestei ediții este preluată de aici.
Știai de asta?
-Carla, e o nebunie, nu pot să mai stau să aud cum toți bărbații care ne sună insultă femeile în halul ăsta.
-Mda, nu e ideal, dar gândește-te… ești plătită să îi asculți cum insultă femeile, deci e un progres, nu?
Dial F for Football este emisiunea fictivă a la fel de fictivului Totalsport FM (fără legătură cu radio-ul de la noi). Dacă vrei să te amuzi de publicul, ipocrizia, presa, tehnologia, sexismul sau jucătorii retrași ai fotbalului îți garantez niște momente pline de lacrimi. Citatul de mai sus deschide emisiunea despre femei și fotbal. Râzi, după care plângi un pic când îți regăsești amici printre personaje.
Fani patrimoniu
Nu știu alții cum sunt, dar pe mine mă emoționează puternic micile gesturi de bunătate pe care unii dintre noi le arată unor necunoscuți. Iar când astfel de momente apar din rândurile microbiștilor, nu pot să nu le pun aici, pentru că, de fapt, despre asta ar trebui să fie suporterismul. Azi te las cu niște olandezi care îi cântă la mulți ani unei fetițe din Dortmund.
Tiktok failed to load.Enable 3rd party cookies or use another browser
Nu strâmba, cu mustața ta!
Mi s-a părut că Louis Munteanu e fără suflare. Mi s-a părut că e leșinat. Din unghiul meu am văzut o talpă în gât și am văzut arbitrul cu cartonaș galben. Gestul e incalificabil, îmi cer scuze, dar în momentul ăla am fost un milion la sută că a fost de roșu și nu știu dacă ar fi întors dacă nu intram pe teren. Un gest necugetat, dar, în același timp, cred că a și ajutat echipa.
Daniel Pancu, demonstrând că o atitudine de tractor nu se poate ascunde sub un pulovăraș chic și o cravată elegantă. Marțea trecută, la meciul tineretului împotriva Elveției, unul de la ei a intrat ca țărănoiul la Louis Munteanu. Și, pentru că Pancone e mare fan al apucăturilor tradiționale s-a gândit să rezolve faultul ca la Disco Sat 1999, cu un sprint agresiv, amenințări și o declarație ulterioară prin care arată că nu a înțeles mare lucru. Tinerii fotbaliști au nevoie de modele și îndrumare; băieți care sar la scandal găsesc și la bloc.
FC Newsletter OST
Bănuiesc că ai aflat deja că Pelé a fost unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie, că a câștigat Cupe Mondiale, că a dat o grămadă de goluri, că a marcat golul ăsta. Știai, însă, că a și cântat? Are două piese compuse de el pe coloana sonoră a unui documentar care îi e dedicat. Sigur, ai ascultat compoziții superioare, dar nu despre muzică e vorba aici. Contează mai degrabă starea unui legende care a avut câteva țări la picioare care spune, simplu, că lumea lui e o minge.
PS: FC Newsletter OST e un playlist pe care adun cântece dedicate fotbalului. Unele merg la petreceri, altele sunt bune ca să îți impresionezi tovarășii sau ca să ai pe ce să te emoționezi după câteva beri. Îl găsești aici. Va crește cu fiecare ediție. Primesc dedicații.
Mna, toată lumea știe că părinții marilor fotbaliști erau plini de bani și beau cafea de specialitate în timp ce-și așteptau copiii să iasă de la antrenamente.