La mulți ani, degete și tastatură!
FC Newsletter la un an 🎂
Părerea ediției
Acum un an, cam pe vremea asta, trimiteam în căsuțele de mail ale primilor urmăritori și urmăritoare ediția inaugurală a FC Newsletter. Nu pot să zic că mă încercau mari emoții; proiectul ăsta a apărut mai mult ca să mă oblig să îmi antrenez constant scrisul. În industria academică, de unde îmi câștig pâinea, activitatea asta e unul dintre instrumentele esențiale de evoluție (celălalt e cititul, că așa am ajuns un tocilar cu păreri despre fotbal), or mie mereu mi-a fost greu să mă mobilizez să lucrez la texte. Din păcate, învățământul românesc m-a formatat să îmi fie frică să îmi pun ideile pe foaie. De obicei asta însemna note proaste din partea unor profesori care nu prea erau în același film cu ce mă interesa, ceea ce provoca scandal acasă și interdicție la meciuri din partea părinților, urmată de munca de convingere a prietenei care trebuia să îi mintă când sunau să verifice facem împreună temele în intervalul în care juca Progresul. Scrisul îmi îngreuna, în general, viața de adolescent, așa că l-am evitat mulți ani după ce am terminat școala. Rău am făcut.
M-am gândit, așadar, că am nevoie de un antrenament, pentru ca momentul în care trebuie să mă apuc de scris la un articol să nu mai fie o corvoadă pe care reușesc, de fiecare dată, să o amân cu o eficiență înfricoșătoare. Din punctul ăsta de vedere, mi-am dat seama, nu e o mare diferență între un sport al creierului, cum e scrisul, și unul al corpului.
Conceptul de la care am pornit era să las aici ideile care îmi treceau prin cap după ce treceam prin tot felul de materiale despre fotbal. Consum mult conținut pe subiect, de la cărți academice, până la podcast-uri sau canale de Discord. Posibilitatea de a mă obliga să îmi aleg o temă o dată la două săptămâni și să-mi structurez gânduri care altfel s-ar fi zbenguit prin cap până la apariția unora noi m-a ajutat mult. Recomand oricui exercițiul ăsta, chiar dacă e vorba de un newsletter, jurnal sau vreo altă variantă. Nu e musai ca un anumit format să se potrivească tuturor.
Inițial, principalul motiv pentru care am ieșit în public cu acest exercițiu personal a fost rușinea. Am mai început de-a lungul anilor antrenamente similare, dar fiind de fiecare dată doar eu cu mine m-am lăsat de ele mai repede decât am renunțat la sala de care m-am apucat serios de la 1 ianuarie, de data asta sigur, nu ca în anii trecuți. Nu mi-a mers. Acum, inspirat de
, am descoperit un format prin care mă expuneam în public, ceea ce ar fi făcut abandonul mai rușinos. Timp de un an se pare că a funcționat. FC Newsletter e cel mai serios lucru pe care l-am făcut, dintre proiectele mele care nu au o legătură directă cu jobul.
Planul inițial era să adun niște urmăritori doar pentru a avea de cine să îmi fie teamă în caz că mă lenevesc și renunț. La primele ediții nu am fost foarte atent la reacții sau număr de vizualizări. Indiferent câți suporteri veneau în tribunele FC Newsletter (glumă de comentator, știu), important era că sunt acolo și că îmi imaginam că mă judecă dacă mă dau lovit în vreo etapă.
Treptat, teama rușinii s-a disipat, iar scrisul a început să mă prindă într-un alt mod. Mă bucura tot mai puternic ideea de a avea o jumătate de zi (cam atâta îmi ia să scriu o ediție) în care să mă deconectez de alte treburi pentru a sta în fața ecranului cu câte o idee pe care vreau să o dezvolt. Ador edițiile în care am avut confortul ăsta temporal și detest să scriu rubricile printre alte lucruri pe care le am de făcut. Nu reușesc încă să nu procrastinez printre rânduri pe rețelele pe care am rămas, dar mă chinui și pe drumul ăsta.
Neașteptat, newsletter-ul s-a popularizat mult. De la ultima ediție și până azi am sărit de 500 de subscriberi. Nu-mi dau seama dacă asta e, în sine, o cotă mare, dar nu credeam neam să se adune atâta lume aici. Evident, creșterea e și rezultatul algoritmilor Substack care cumva trimit automat subscriberi newsletter-elor recomandate pe la alte case. Totuși, sper că dacă majoritatea nu s-au cărat de aici după ce s-au trezit și cu mailul pe fotbal în urma abonării la
sau , o fi și ceva potențial ca oamenii să rămână pe termen lung. FC Newsletter, dacă talent, orice, ne-a demonstrat tuturor.
Ediția asta e fără păreri despre fotbal; am simțit nevoia să mă gândesc mai structurat și la ce s-a întâmplat până acum. Și, cum nu pot să fac asta decât dacă mă oblig să scriu, iată-mă în inbox cu un text afară din joc. Închei aici, că e aniversarea și plec mai devreme de la antrenament ca să beau o bere și să sparg o sămânță, ca marii fotbaliști. Cheers 🍺 abonaților și abonatelor ❤️!
Știai de asta?
Am dat zilele trecute peste un material în revista The Blizzard care m-a făcut să îmi dau seama cât de puțin înțeleg microbiștii postul de portar. Sigur, ne plac paradele prin care evită goluri care par imposibil de apărat, dar în rest se cam lasă ceața atunci când e să ne dăm seama dacă omul face sau nu un meci bun. Citind articolul mi-am adus aminte și de ce îmi zicea Bogdan Stelea după un interviu pe care i l-am luat acum câțiva ani. Una dintre calitățile cele mai importante pentru un portar e să își păstreze puterea de concentrare; în mare parte din timp nu face nimic, doar stă și se uită la colegi cum joacă. E o poziție din care e foarte ușor să ți-o ia gândurile spre alte zări mentale și să te trezești cu meciul în careu și mingea în poartă. În recomandarea săptămânii găsești multe nuanțe similare.
Fani patrimoniu
Ultrașii din Maroc ne arată că, prin alte părți ale lumii, stadionul este unul dintre locurile cele mai active la nivel de critică politică. Dacă te interesează mesajul social pe care diferiți artiști și artiste l-au abordat în cântecele lor, uite-te și prin tribune. Compoziția e colectivă, solistul la fel, iar profunzimea versurilor pornite din viața de zi cu zi a fanilor este la același nivel cu a oricărei formă de artă vrei tu.
Nu strâmba, cu mustața ta!
Fotbalul are din ce în ce mai mulți spectatori, dar devine din ce în ce mai puțin atractiv. Nu contează câți oameni urmăresc azi meciurile; dacă nu te asiguri că ceea ce văd ei este plăcut, doar business-ul va avea de câștigat. Pentru că business-ului îi pasă doar de câți oameni se uită. Doar că, în câțiva ani, jucătorii care merită să fie urmăriți vor fi tot mai puțini, jocul va deveni mai puțin plăcut, iar această creștere artificială actuală a numărului de spectatori va lua sfârșit.
Pe scurt, Marcelo Bielsa spune că goana după profit va exploata sportul până la ultima vlagă, după care îl va arunca la coș în momentul în care nu va mai genera bani. Înlocuiește "jucătorul" cu "angajatul" și îți vei da seama că antrenorul tocmai ți-a făcut o analiză, pe scurt, a disfuncțiilor sistemului economic în care trăim.
FC Newsletter OST
Aniversările regilor nu se sărbătoresc strict în ziua în care s-au născut. Sărbătorile durează, poporul îi adulează, menestrelii le cântă ode, iar newsletter-ele le dedică un loc special în playlist-uri. Chiar dacă nu mai e relevant în teren de peste 20 de ani, pe plan cultural Hagi dăinuie și în era trap-ului.
PS: FC Newsletter OST e un playlist pe care adun cântece dedicate fotbalului. Unele merg la petreceri, altele sunt bune ca să îți impresionezi tovarășii sau ca să ai pe ce să te emoționezi după câteva beri. Îl găsești aici. Va crește cu fiecare ediție. Primesc dedicații.
Legătura în direct la…
📷: CNN, Daily Mail, Reddit, cristianoronaldo.com, Man united News 247, The Sun și Fanatik
La mulți ani!!! Tot înainte!
La mulți ani FC Newsletter! 🍺⚽